Cum Mi-am Construit Stilul Propriu: De la Fisurile Orașului la Piele
Fac tatuaje, dar de fapt eu doar observ lucruri. Stilul meu n-a venit gata făcut — s-a construit, încet, dintr-un fel aparte de a privi Bucureștiul, timpul și urmele pe care le lasă pe tot. Așa a ajuns să fie un limbaj al meu.
Totul a început cu privitul
Am crescut în București, iar orașul ăsta te învață să te uiți mai atent. La un perete vechi care se cojește. La o fisură în beton din care crește ceva verde. La oamenii care trec grăbiți și nu se uită unii la alții. Ce m-a fascinat a fost timpul — cum schimbă tot, cum lasă urme pe clădiri, pe plante, pe oameni.
Înainte să fie un stil, era doar obiceiul ăsta de a fi atent. Am început să-l port peste tot: fațadele erodate, arhitectura uitată, rădăcinile, scoarța și apa care merg mai departe oricum. Acelea mi-au devenit vocabular cu mult înainte să devină tatuaje.
Metoda colajului
Le adun pe toate — fotografii, frunze, texturi, bucăți din oraș — și le pun una peste alta până încep să spună ceva. Așa se naște un design pentru mine: nu din altă imagine, ci din ce trăim de fapt. Nu copiez o poză; construiesc ceva care n-a existat până atunci, pentru un singur om.
Cu anii, asta s-a așezat în felul meu de a compune: realism și ilustrativ împreună, suprarealism, structuri de tip colaj în care fiecare linie și fiecare spațiu gol au un motiv. Asta e partea pe care am tot rafinat-o — nu redarea în sine, ci compoziția de dedesubt, cea care decide dacă o imagine se ține laolaltă decenii întregi.
Un stil care se tot elevează
De când am început cariera de artist tatuator, în 2018, am încercat constant să mă inspir și să-mi caut stilul — și am ajuns să-mi creez designurile într-un stil propriu, recognoscibil. Cu timpul, lucrarea a devenit tot mai mult ea însăși: mai originală, mai compusă, mai a mea. Aceeași metodă poartă acum referințe renascentiste și clasice reinterpretate, nu reproduse, detaliu de microrealism, black and grey sau color, mereu așezate după curgerea corpului. O serie recentă pe care am numit-o Resonance e metoda asta pe deplin realizată: piese originale construite, de la cap la coadă, din lumea proprie a unui om.
Și partea ciudată e că, pe măsură ce devine stilul meu, piesa finită îmi aparține tot mai puțin. Când ajunge pe piele, încetează să fie a mea. Devine a ta.
Dacă ai ceva în minte — fie și doar o stare, o emoție, un fragment — scrie-mi. Pornim exact de acolo și o construim împreună.
Exemple din portofoliu





